Acasa
2005 Toplita
2004 Corbu
2003 Madaras
2002 Liban
1996-2001 Bilbor
1991-1995 Corbu
1988-1990 Tulghes
1987 Stânceni
1986 Cucu
Biogeofizica

PROSPECȚIUNI 1986:  Perimetrul  Vf.Negru - Dl.Mitaci (Cucu)

(Munții Harghita de Sud, jud. Covasna)

Primul perimetru a fost cu totul deosebit. În primul rând pentru-că am fost "parașutat" în perimetru de unul singur, cu un minim de cunoștințe privind metodologia cartării geologice. Mi-aduc aminte că în prima zi m-am învârtit în jurul circului, iar când am vrut să pun punctele de observație pe hartă, am constat că nu încap toate, fiind prea înghesuite. Deslușirea terenului după o hartă cu curbe de nivel era pe-atunci destul de dificilă. Perimetrul a fost destul de sălbatec, de fapt cel mai izolat și mai bine populat cu animale din câte mi-a fost dat să văd.

În mijlocul perimetrului, Dealul Porcului era areal e protecție a vânatului, de fapt zonă de vânătoare selectă pentru șefii de partid (Maurer e fost unul dintre aceștia). La marginea unei poieni izolate era amenajat un foișor de vânătoare cochet, cu geamuri, covoare și mobilă, iar în mijlocul poienii o hrănitoare pentru urși. Aceștia trebuiau să se ridice în două picioare ca să ia din oasele atârnate pe un cadru, iar misiunea "vânătorului" se simplifica destul de mult. Apropiindu-mă și neștiind despre ce este vorba, am început să mă înfior la vederea ciolanelor și craniilor de animale rămase de la masa urșilor și răspândite în jurul poienii. Cu adevărat groaznică a fost însă prima întâlnire cu un urs, de fapt o ursoaică cu pui. O zi cețoasă de iunie, după ploaie, în vârful Dealului Porcului. Deodată un urlet infernal care a cutremurat pădurea, iar mie mi-a înghețat sângele. După ce mi-am revenit am văzut umbra ursoaicei printre niște copaci căzuți, la vreo 20 m, iar mai încolo doi pui care au făcut imediat la stânga-împrejur. Aceasta nu a fost singura întâlnire cu ursul în acel an. Au mai fost și altele cu porci mistreți. După întâlnirea cu ursoaica m-am dus la director și i-am spus că Dealul Porcului rămâne  pată albă pe hartă dacă mă lasă singur și așa am avut onoarea să am însoțitor câteva săptămâni.

Cu A.Brotea și I.Seghedi pe marginea craterului Cucu

Lângă "circ", pregătit pentru a ieși pe teren

Ciuperci: pălăria șarpelui și un hrib

La zmeură

Hercules

Întâlnire de gradul "0" cu Moș Martin

Moș Martin

Alte fiare prin pădurile din jurul craterului Cucu

Cel mai apropiat sat era Herculian, la vreo zece kilometri, dar peste un munte. Pentru a ajunge în perimetru trebuia parcurs un drum ocolitor foarte lung, de aproape 100 Km (Miercurea Ciuc - Malnaș - Biborțeni - valea Bradul). Pentru-că intreprinderea nu-mi asigura mașină, a fost necesar să găsesc altă soluție și anume un traseu peste munte pe care a trebuit să-l descopăr singur. Programul de lucru era cam următorul: lunea dimineața, cu rucsacul plin de mâncare, haine etc. luam trenul până în Tușnad Sat, coboram, traversam satul, continuam pe un drum forestier până spre creasta muntelui (care separă județele Harghita și Covasna), apoi pe drumuri de tractor până în partea cealaltă a muntelui cu coborâre în valea Bradul, total pe jos vreo 15 Km. Vinerea, cu rucsacul plin de bolovani (probe) făceam drumul invers, sâmbăta fiind zi de birou  (se lucra pe atunci).

Ca să suplinesc lipsa experienței, aproape din fiecare punct de observație am luat câte o pietricică. La sfârșitul campaniei, la birou, am constatat după câteva probe că pot să le localizez cu destulă precizie pe hartă fără a verifica în prealabil datele din carnet. În plus, de un mare ajutor, au fost și zilele petrecute împreună cu Ioan Seghedi și Alexandru Szakacs de la Institutul Geologic al României, aflați în munții Harghita de Sud în cadrul unei teme de cercetare. Tot ei mi-au spus despre biogeofizică și m-au învățat cum să folosesc bagheta.

sus